Tehnica inventivitatii, are sau nu masura?

Romanii sunt inventivi atunci cand vor sa-si atinga "obiectivele" si lenesi cand trebuie sa se preocupe de munca si de un trai civilizat.

Orice roman stie ca in tara asta totul se organizeaza dupa sintagma “ne descurcam noi cumva”.Chiar daca esti din urban sau de la tara, “tehnica descurcarii” a prins mare traditie la noi. Nu trebuie sa faci carte ca sa intelegi aceasta "strategie aplicata”, in toata regula, oricarui cetatean.

Contrar inventivitatii profesionale sau a inovatiilor, creativitatea oamenilor slab instruiti iese la iveala chiar si atunci cand nu te astepti.Iata o dovada a faptului ca romanul a fost intotdeauna inventiv atunci cand trebuie "sa fuga dupa ciolan": “sangele apa nu se face” . De la elite pana la omul de la tara, neinstruit, traditia romaneasca se respecta cu strictete. Leafa trebuie "obtinuta dupa o strategie", pentru ca sefu "te iarta", vecinul "te iarta", societatea "te iarta"… “ne iertam toti intre noi". Despre “noi” ca populatie putem spune multe.Placerea de a “ne descurca ieftin" scoate in evidenta "originalitatea romaneasca" sau "degradarea romaneasca"?

Zicalele “Nicaieri nu-i ca la romani” sau “Munca nu a omorat niciodata pe nimeni, de ce sa risti?” sunt "cu specific romanesc", sau "ne place sa fim ieftini"?! Improvitatii le poti vedea la tot pasul.Tocmai de aceea micii rumeni , gratarele incinse, berile reci, maneaua care tipa si chefuiala din abundenta, au devenit "o datina", care va fi transmisa din generatie in generatie, iar “traiul civilizat” cuvinte din dictionar.

“N-ai nevoie de carte ca sa te descurci”

Cartea e de prisos pentru noile generatii, sustin tinerii de pe bancile scolii, suparati "pe bac.". Educatia si scoala sunt doar niste impedimente pentru tanarul procupat de “dezvoltare sociala”.Clubbing-ul, iesirile la terase sau gratarelele cu baietii nu te izoleaza de prieteni precum cartile sau studiul.Ele nu te pot “scoate din incurcatura”, sunt de parere tinerii noii generatii. Romanul este capabil sa scormoneasca pana la ultimul pai, pentru a reusi: noile descoperiri nu se mai invata in scoli, ci in strada, la bloc sau in gasca.Doar doar "ne-om descurca" la examene, la locul de munca, in societate, pentru ca pana la urma si "inventivitatea" este si ea o arta…

Pana si sateanul stie de manea, pentru ca se vinde la flacaii sau mandrele de pe ulitele "prea linistite", chiar daca numele "interpretilor" sugereaza mai mult un aliment greu de obtinut in sat.

“Sa fii smecher” este doar o “tehnica a inventivitatii” si daca nu te adaptezi situatiei, probabil "ori nu esti roman, ori esti prea scump ca sa te integrezi in societate" .Una peste alta adaptarea presupune "bune cunostinte" sau "tehnici de smecherie" , dar si o vasta experienta pentru a nu fi exclus din “lumea buna”. Chiar daca in Romania lucrurile merg pe invers, societatea a demonstrat "ca se poate descurca" si in fata situatiilor limita.Si uite asa lenea a devenit o "necesitate, nevoie, pentru a fi in pas cu ceilalti", iar glasul ragusit al ONG-urilor este insesizabil din cauza atator “strigate” in mijloacele de comunicare in masa. Oare cine sa mai auda?!Romanii sau gratarelele???

Chiar daca ne fastacim atunci cand trebuie sa raportam rezultatele la proiecte sau la munca noastra, este mai simplu sa periem pe sefu' sau sa dam “un covrig” la superior , pentru ca si el la randul lui este un exemplu pentru noi.Iar daca sefu' actioneaza in acest mod si subalternul solutioneaza problemele tot la fel…

Asadar "tehnica covrigului" care “se descurca” in scoli, in intitutii sau in diverse organisme ale societatii prinde "radacini" din generatie in generatie.Iar atunci cand "inventivitatea are obiective precise", normele se rescriu dupa pofta inimii, deoarece atunci cand statul se gandeste sa ia masuri de a-l prinde pe faptas, inca "mai mediteaza": "sa ia covrigul" sau sa-l prinda?!